catacombe - florin caragiu

totul e viu aici

pe pieptul tău am aşezat soarele
îl vom împărţi în noaptea aceasta
afară uniformele se mişcă singure
pietre vacante
sapă în trupuri fântâni
cântecul nostru va încercui timpul
drămuit în respiraţii

albisem prin somn - dan cârlea

între mine şi un sfânt e diferenţa dintre
aurul dacilor şi o medalie poleită

nu mi-a pătruns lumina în interior
nu s-a aşezat în straturi
fiecare cu irizările lui
arată pe mine ca o acuarelă ieftină
cum foloseam în clasa întâi
un kitsch jenant şi atât

cutia cu imagini

toată viaţa am vrut să învăţ
cum sufletul se face trup şi trupul suflet
fără să înceteze să fie ce sunt

am putea atunci umbla unul în celălalt ca într-o grădină
şi depărtarea ar fi la o lungime de respiraţie